Dragoste si zambet

Aveam în plan să scriu despre solidaritate și lipsa ei, dar recent am trecut printr-o experiență neplăcută, care m-a făcut să-mi amintesc despre primul job. Așadar, este vorba despre relații profesionale și colegi. Numai că, din nu știu ce motiv, relațiile de la muncă pot fi oricum, numai profesionale nu. Bunul simț și politețea nu-și au locul la muncă. Imaginează-ți cum este să mergi la birou, să dai ochii cu toată lumea și  bună dimineața și să nu ți se răspundă. Alt exercițiu de imaginație: să atragi atenția unui coordonator asupra faptul că este în eroare și să-ți reproșeze că, dacă a priceput greșit, este vina ta pentru că nu știi să-i explici. Sau că ploua în loc să ningă și bate vântul în loc să înflorească gladiolele! (ultima parte este o metaforă pentru absurdul unor situații care chiar se întâmplă) Primul meu job a fost într-o fabrică. Ca și alți zeci de studenți care se aflau acolo, m-am dus să ,,câștig un ban". Făceam cutii din carton, lipeam  plastice, ambalam

sursa: http://mugurelpatrichi.blogspot.ro/ Am bătut cale lungă ca să ajung la nunta unei prietene. E o vorbă, călătorului îi șade bine cu drumul! Cam așa a fost: soare, peisaje faine, experiențe...cam așa, pe scurt! Culmea vitezei: să mergi cu 60 km/h în localitate și să te depășească mașina de poliție (care nu era în misiune)! Culmea flirtului: să-i semnalezi unuia (în timp ce aștepți să se facă verde la semafor) că are portiera de pe spate deschisă și ăla să-ți zâmbească larg (deși tu ești cu bărbatu' în mașină, la volan) ! Culmea prudenței: să oprești mașina înainte să intri în localitate pentru că după placuță e poliția cu radar și tu ai peste 100 km/h! Culmea divinității: să ai în față o mașină cu "zeu" la plăcuța de înmatriculare iar în spate alta cu..."zei" :)))))