Dragoste si zambet

Intamplarea asta a avut loc acum vreo doua luni, cred. Atunci m-am umplut de indignare si mahnire, acum pot sa scriu detasat. Dar tot ma doare, pentru ca i s-a intamplat unei persoane atat de draga mie. Bunica mea a stat o luna si jumatate intr-un spital din Cluj. Problemele de sanatate au tinut-o departe de noi, de casa, de tot ce ii e atat de familiar. Am vorbit aproape zilnic la telefon si i-am facut o vizita surpriza atunci cand am avut putin liber. Mi-a povestit despre prietenele pe care si le-a facut acolo, in spital, impartind aceeasi camera micuta, acelasi culoar in spital, aceeasi mancare de regim. Mi-a povestit despre frumoasele flori din Gradina Botanica, unde se plimba zilnic, despre strazile curate din Cluj, despre sedintele de tratamente. In ultimele doua saptamani de spitalizare, insa, ajunsese sa numere zilele pana la externare si imi mai spunea insa ceva : "abia astept sa vin la tine, sa stau in gradina casei tale"... Asa ne-am amagit doua saptamani, eu pov

...frunzele si iarba! Acum o luna am avut parte de o experienta foarte haioasa! Vacanta la mare nu se putea termina decat cu un festin la ferma la scoici din apropiere de Vama, dar de pe taram bulgaresc. Nu pun poze cu mancare ca doare! Bulgarii astia au, pe langa scoicile alea bune, niste pietre minunate! Pietre albe ca laptele sau rosiatice caramizii, lucioase ca marmura, plate, mici, mari, tot ce vrei! La noi nu's, la ei o groaza! Acum cateva luni, al meu mi-a adus niste pietre cu care mi-am facut o alee unicat. Asa mi s-a deschis apetitul pentru pietre, adeziv si nebunii. Doar ca materia prima se terminase la alee, asa ca am zis sa profitam de litoralul bulgaresc si sa servim si niste pietre!  Cred ca au avut marea cam agitata, ca toate pietrele era acum acoperite de o tona de alge aflate deja in stare de putrefactie. Ne-am intristat noi putin, pana cand al meu a avut geniala idee sa mergem pe plaja Ezerets. Acum, ca am vazut-o, e o alternativa buna daca plaja noastra va

Numele e inventat, dar nenea exista. L-am cunoscut la mare si am zis ca e musai sa scriu despre el, ca asa ceva n-am mai vazut. Pe scurt, era in cautarea linistii ca sa faca el galagie! L-am cunoscut in prima zi in care am ajuns la mare. Mancam de pranz si ne miram de una, de alta....Ne-am trezit cu nea Caisa, care cascase gura mare la ce vorbisem noi, ca se baga in seama. Ba incepuse sa ne vorbeasca de tot ce apucase el sa vada pe acolo. L-am linistit ca suntem de ai casei, ca sa ne scuteasca. Efectul? Ne-a intrebat la ce camera stam! (Locul de cazare este un complex rustic unde linistea e cuvantul cheie, socializezi de buna dimineata si cam atat. Numai nea Caisa parea ca nu pricepe ) El in recunoastere cu sotia, noi la plimbare, ne-am tot ciocnit pe plaja, desi n-am fi vrut. A doua zi ne-am intalnit in bucatarie si in 5 minute am aflat (fara sa intreb ceva) ca el e pasionat de gatit, ca nevasta'sa nu face mancare, ca a gatit deja o ciorba si ca ii place aici pentru ca e lin

Initial voiam sa scriu doua povesti separate, dar cum diferenta mare nu-i, o sa fac un mix! Am fost norocosi sa redescoperim, acum vreo patru ani, marea si plaja intr-o stare aproape primordiala. Treptat au aparut si semne ale "civilizatiei", gen salvamarii care scuipa seminte in timp ce patruleaza pe malul marii sau meltenii de weekend care vin sa-si friga halcile de carne pe malul marii. In fiecare an am fost tentati sa ne retragem spre biosfera, dar am ramas pe plaja noastra, probabil chinuiti de un sentiment de masochism, sa vedem cum, incet incet, dispare.  Maimutele de weekend - meltenii - sunt odioase. Urla, se unduiesc dizgratios pe ritmuri lautaresti si sunt cu mainile bagate pana la cot in unturi si carnuri. In urma lor ramane dovada lipsei de bun simt fata de cei din jur, de respect si grija fata de mediu. Eu plec cu samburele de pruna in punga, maimuta nu-si poate duce doza de bere la tomberon. Plaja este prevazuta, ce-i drept, cu panouri de avertiza

Copiii sunt o binecuvantare pentru orice familie, asa se spune. Lucru de altfel dovedit, daca e sa-i asculti pe parintii care, dupa ce se plang de greutati, lipsuri, nazdravanii, admit ca nu s-ar fi simtit impliniti fara copii. Numai ca nu totul tine de dorinta. Multi au avut de luptat cu stresul, dusmanul invizibil si omniprezent, ca sa poata avea copii. Unii au dus o lupta de un an, doi, altii au pierdut sirul sau poate lupta, astfel ca au recurs la adoptie. Astazi m-am intalnit cu cineva care mi-a dat o veste emotionanta: asteapta gemeni, doi baieti:) 3 luni mai sunt pana sa-si stranga micutii in brate. Vestea vine dupa ani de asteptare, chin, tratamente costisitoare, esecuri traumatizante. La un moment dat, doctorii au dat verdictul: nu se mai poate face nimic. Intr-o zi, minunea s-a produs. Dupa nu stiu cate teste de sarcina si un control la medic, speranta a revenit! Si zambetul:) :)) De unde vin bebelusii

Caut un amarat de spray impotriva tantarilor, unul nemtesc pe care l-am folosit acum cativa ani. Genial, nu lasa urme, nu are miros, foarte eficient...Si intru intr-a nu stiu cata farmacie, ma asez la coada si astept, ca la raft nu vazusem nimic. in fata mea, trei persoane: o mama cu fiul si o tipa. Mama ii cere disperata farmacistei "ceva impotriva giardiei". Farmacista ii recomanda ba una, ba alta..."Ceva naturist aveti? Si eficient, ca ma chinui cu baiatul de cand era mic, saracutul". Baiatul parea sa aiba vreo 13 ani. Ma uitam la el si imi parea rau ca de atatia ani se chinuie cu virmii aia si nu mai scapa de ei. Probabil ca ar fi reusit cu tratamentul corespunzator si cu respectarea stricta a regulilor de igiena. Si imi pare si mai rau cand vad ca mama, care tot compara preturile cu banii din portofel, isi comanda o crema pentru vergeturi si se amuza copios cand farmacista ii spune ca lotiunea de pe reteta e mai mult pentru arsuri. Dar sa trecem la tipa. Cere

Planul bine pus la punct de cateva luni: bilete cumparate din timp pentru un weekend romantic in Roma, inelul perfect ales cu ajutorul prietenei ei, pus intr-o cutiuta ascunsa in trusa de barbierit, , ei doi in aeroport - el cu gandul la momentul in care o va cere de nevasta,  ea cu gandul la doua zile petrecute cu el, departe de tot. Ajung la filtru, isi pun bagajele de mana, doar ca...al lui arata suspect. "Desfaceti bagajul, va rugam". Putin dezorientat, tanarul isi desface bagajul. "Ce aveti in gentuta?", intreaba angajatul de la aeroport. "Aparatul de barbierit...", raspunde descumpanit tanarul. "Mai e ceva acolo, ce este?", continua interogatoriul. "Nimic". Angajatul ii recomanda sa arate tot, altfel nu o sa-l lase sa treaca. Iubita este langa el, nu intelege nimic. Roma, planul lui facut acum cateva luni, surpriza....Angajatul devine iritat, ii cere sa-i arate continutul gentii sau sa renunte la ea. Tanarul regreta ca nu a pus

In urma cu cateva luni priveam norii din spatele ferestrei cu pervazul acoperit de zapada. Dar mintea mea creiona deja vara printre flori, cu cer instelat si liniste multa. A urmat studiu asiduu pe internet, schite pe hartie, planuri, ganduri si razgandiri. Dar mi-a iesit, zic eu, destul de bine! Un petec de pamant schimba totul. Este oaza perfecta atunci cand, dupa o saptamana epuizanta, in care n-ai avut timp nici sa te intrebi: "ce mai faci, esti ok?", vrei sa te opresti. Sa respiri, sa-ti dai seama ca mai existi si tu. Reversul unei meserii frumoase, cu multa adrenalina, este ca urmaresti prea mult ce se intampla cu vietile altora si n-ai timp sa simti ca ai si tu o viata. Dar cand ajungi acasa, la petecul tau de pamant, totul se schimba. Vezi verde, mult verde, roz, rosu, portocaliu, simti miros de busuioc, regina noptii, trandafir, menta si-ti spui: "a meritat"!

Am lipsit un an de zile, mai bine. Pretexte au fost destule: sunt la munca, sunt obosita, mi-e somn, am treaba, nu am chef, nu stiu, trebuie sa ma documentez, ma dor ochii, ma doare capul, prefer o comedie....Si nu am mai scris nimic, desi as fi avut despre ce. Acum trag linie. A fost prea mult, prea intens, prea haotic, obositor, cateodata inutil si penibil. M-am intors, dar nu stiu pana cand. Probabil pana cand voi incepe iar sa alerg timpul.

S-a mai nascut un vis. Sau o viziune? De la aerul "de tara" mi se trage:) Astept cu nerabdare primavara, sa alunge vantul taios si amenintarea fulgilor. M-am saturat sa stau in weekend in casa, vreau afara. Vreau sa stau numai cu mainile in pamant, sa plantez flori cum are bunica, seminte de iarba, pomi, copaci... O gradina care prinde contur, deocamdata, in mintea mea.

A fost un an lung si complicat. Si nu pot inca sa-i fac bilantul, desi s-a terminat pana si anul la chinezi si am trecut de la dragon la sarpe. Mai sunt multe de pus la punct, dar primul pas a fost facut: am prins radacini! Acum vreo sapte ani imi spuneam ca daca reusesc sa ma angajez in Bucuresti, va fi bine, voi prinde radacini. M-am angajat, dar pe urma am stat trei luni pe tusa. Mi-am zis apoi ca e nevoie de mai mult. De ani de munca, de fuga dupa stabilitate, de un strop de noroc si curaj! Paznicul de pe colina si vecinii :) asteptam primavara !