Dragoste si zambet

O noapte liniştită, o zi liniştită. Până când am descoperit că nu am apă caldă! Nu e ceva de mirare, locuiesc într-o zonă în care utilităţile par a fi incapabile să existe în acelaşi timp! Dar era musai să spăl părul, până să plec la muncă. Ce să fac, ce să fac? Noroc cu experienţa din studenţie: se ia cea mai mare oală din casă, se umple cu apă, se pune pe foc şi când ies aburi e semn că e gata! Se mai ia ceva cu coadă - nu tigaie, mai bine ibric sau cratiţă! şi apoi începe distracţia, supranumită "baia cu ibric"....:D A fost senzaţie, nu alta. În fine, mă spăl, mă usuc la păr, mă aranjez să plec la muncă. Începe furtuna. Măi, de la un super soare s-a ajuns la nor cu tunete şi răpăială. Schimbă hainele, ia cizmele - de care sunt tot mai convinsă că mă voi despărţi abia în miezul verii. Pe stradă, fetele naivele înotau în săndăluţe şi pantofiori - m-am felicitat pentru alegerea cizmelor. Ajung la muncă, la fel: peste tot săndăluţe. Eu le compătimeam că ştiam ce vreme e a

De obicei nu ma gândesc, nu a fost perioada mea forte. M-am distrat doar în generală şi la facultate. Dar uite că anul ăsta se împlinesc 10 ani de când am terminat liceul, iar pregătirile sunt în toi! Liceul a fost ca un duş cu apă rece - după opt ani petrecuţi în şcoala de lângă casă, cu profesori mămoşi şi colegi aproximativ prietenoşi, am ajuns la "Bastilia" -porecla liceului. Aici...totul abstract: colegii, materiile şi profesorii. "Bastilia" sau Colegiul Naţional Alexandru Lahovari La info ţin minte că nu înţelegeam absolut nimic, am făcut meditaţie ca să învăţ să umblu cu calculatorul! La mate - paralelă maximă, chiuleam la greu; eram singura cu media încheiată din două note plus teza - o notă de la o lucrare la care copiam ca amărâta şi o notă de la evoluţia la tablă (fază la care mă prezentam OBLIGATORIU în fustă scurtă şi scăpam "doar" cu 9). La fizică nu am reuşit să-mi impresionez profu' prin vestimentaţie. Dar nici prin prestaţie. In

Ce ai putea să-ţi doreşti după 15 minute de stat în frigul dimineţii, după 3 ore de mers cu trenul în interes de serviciu (nu, nu m-am mutat la CFR!) şi călcat în picioare cu "hauleu, n-am bilet" şi, una peste alta, după 13 ore de muncă? O baie fierbinte şi un somn liniştit, corect? În viaţa mea se întâmplă pe dos: apă caldă n-am din cauză că APANOVA a căşunat pe o conductă, iar somnul...hehe! Somnul mi-a fost f**** de vecinii mei care, taman în intervalul ăla cu LINIŞTE ÎN BLOC au pornit bormaşina. Ca să înţelegeţi: dormeam în sufragerie, cu geamul deschis, uimitor de linişte şi soare, cald...BÂZZZZZZZ, BRRRRR. Înjur, scrâşnesc şi plec din sufragerie în dormitor - acolo se auzea mai încet. Adorm la loc. Deodată, BÂZZZZZZZ, BRRRRR...se mutaseră şi cretinii cu bormaşina sub dormitor. Iar înjur, scrâşnesc şi mă mut la loc în sufragerie. Din câte reţin, parcă m-am trezit tot în sufragerie, deci posibil să nu mai fi migrat. Nu ştiu cum sunt nervii unora, dar eu, dacă dorm 1

Credeţi că numai la Columbeni, Zăvoreni şi Boci se întâmplă chestii? La mine şi mai multe! Acum vreo săptămână bântuiam prin blog, prin gmail, am ajuns la picasa şi...am reuşit să-mi şterg toate pozele din blog. Am zis că nu-i adevărat, am încercat toate opţiunile din calculator şi internet, nimic nu mi-a mai adus pozele înapoi :( Aşa a început operaţiunea "muncă de chinez bătrân". Mi-am amintit de câteva, le-am fixat, dar mă aşteaptă atâtea şi atâtea şi atâtea postări de (re)ilustrat.... :) Mi-am făcut şi eu planuri cu primăvara...nu mi-au ieşit. Cât am lucrat, a fost soare şi frumos afară. Cât am fost liberă, am avut un cer negru cu ploi multe şi concurs de fulgere şi tunete. Şi nici măcar nu m-am simţit ca în "mica Veneţie" = bucureştiul plin de apă. Într-o seară m-am aventurat la munca pe tocuri. Taman atunci s-a urcat unul pe o clădire. A trebuit să merg şi să-mi fac treaba până s-a dat jos. Trei ore de stat în picioare, a fost de vis. De atunci am reven

Cel puţin, aşa spune un vechi proverb românesc. Tot aşa se mai spune că până nu dai cu capul de sus, nu-l vezi pe cel de jos. Şi dacă nu înveţi, asta ce înseamnă? Că treci degeaba prin viaţă? Şi că vei lua mereu aceleaşi decizii greşite? Câţi dintre noi nu au, zis, oare, că nu vor mai avea încredere, că nu vor mai face, că nu vor mai zice, că nu vor mai avea vicii, că nu vor mai spune...  Eu, una, intru clar în categoria celor care nu se învaţă minte niciodată. De fiecare dată când o comit îmi spun: "cu siguranţă nu va mai exista data viitoare". Apoi mă amăgesc cu "de data asta e altfel". Şi vine "data viitoare" :) Aşa a apărut, cred, şi vorba asta: "nu se mai învaţă minte odată!". 

Ieri dimineaţă am ieşit de la serviciu pulbere....nu de beată, ci de oboseală. Am aţipit pe drum în tramvai, cu mână încleştată pe geantă. Când am coborât, abia mergeam. Până când am văzut flori...puzderie de flori! Oamenii de care scriam că-i împrăştie poliţiştii când n-au ce face  aveau la vânzare liliac, mărăgritar, lalele, garoafe...o splendoare! Mi-am umplut braţele şi mi-am revenit! Aseară am avut o filmare la o secţie de poliţie. De amorul artei, am pus mâna pe o puşcă, să stea bine la cadru. Apoi am aflat că puşca era dată cu un parf toxic, pentru depistat amprente. Baiul e că praful rămâne impregnat doi ani. Poliţistul mi-a zis să nu dau sau să iau şpagă în acest interval de timp, că las praf din ăla peste tot! Şi mi-a mai zis că ar fi bine să beau lapte - v-am zis că praful e toxic, da? Ieri dimineaţă s-a petrecut un cutremur. Mulţi nu l-aţi simţit, că dormeaţi. Eu da, că eram la muncă. Ca de obicei, nu mi-am dat seama că e cutremur. Am crezut că cineva cară mobilă la et