Dragoste si zambet

si tot ce va doriti! Pe bune, in perioada asta a anului sunt plina de emotii pozitive, ganduri bune si imi place sa-i vad pe toti senini si zambitori! Poate pare ciudat, dar a fost primul Craciun facut fara ai mei. La mine e pe ales, lucrez de Revelion sau de Craciun, iar anul asta am ales sa lucrez in jurul lui 25, inclusiv 25 :( Trist, pentru ca nu am avut timp sa fac nimic bun, cu programul meu de minimum 10 ore pe zi. Noroc cu mama, mi-a trimis cateva preparate traditionale, inclusiv sarmalute, pe care le-am pus eu la fiert ca sa miroasa bine si la mine in casa! Deci cam asta a fost la capitolul gatit. Mi-a lipsit si traditia noastra din dimineata lui 25, cand ne adunam in jurul bradului, sa ne desfacem cadourile. Acum am avut un Craciun grabit, care, cumva, mi-a scapat printre degete. Dar tot am apucat sa imi impodobesc bradutul. Nu e cel mai frumos? :)

Va mai aduceti aminte de oracolul din scoala generala? Cel mai ingrijit caiet din ghizdan, cu foile colorate, subliniate in fel si chip, cu floricele desenate, poze lipite si cate si mai cate...:)  Si il dadeam numai colegelor pe care le simpatizam. Si uite asa eram la curent cu mici placeri nevinovate: muzica si culorile preferate, numele baiatului pe care il placeau in ascuns, cantareata/cantaretul, actorul/actrita, filmul preferat si cate si mai cate :) Azi am fost prin magazine, sa-i caut un cadou verisoarei mele de 9 ani. Singurul motiv pentru care m-a iertat ca am lipsit de ziua ei a fost ca ii voi aduce un cadou frumos. Initial, m-am orientat catre un pulover cu Tinker Bell, dar m-am gandit sa cer ajutor si de la sora ei. Bine am facut, micuta noastra a renuntat la desene si acum vrea numei bluzite care se poarta peste colanti! Am abandonat puloverul si am ales altceva pentru micuta domnisoara! Pe urma i-am cautat si un jurnal cu lacatel si cheita, pentru ca vrea sa aiba prop

Am o zi libera, dar cu vreme urata. Asa ca o petrec intre calculator si un laptop si imi fac agenda pentru munca. Si cu Magic FM zornaind din bucatarie:) Si imi place. E fain tare sa asculti Magic FM in decembrie, de cand a decis sa devina radio-ul lui Moc Craciun. Printre atatea procese da cautat, un cantecel de iarna isi face loc imediat, relaxeaza mintea si bucura sufletul:)  Parca asta era regretul meu pe la inceputul anului: ca s-a dus decembrie, eu o sa pornesc radioul si nu o sa mai aud colinde. Stiti ce ar mai merge? O cana cu vin fiert cu aroma de scortisoara si portocale si o crema de vanilie aburind pe aragaz. Sunt aromele mele preferate de iarna:)

Nu stiu daca sunt inspirata de foame. As manca ceva bun dar, ca de obicei, nu am nimic in frigider. Si trebuia sa gatesc, dar acum e tarziu. Ce sa mananc?? Cred ca voi face clatite, macar atat, macar pentru dulceata delicioasa pe care o am in frigider. Iamiiii:) Cum spuneam, foamea ma inspira sa aberez putin despre ce am descoperit hoinarind cu orele pe teren cum altfel decat....flamanda! Pe primul loc ar fi covrigeii Luca. Sunt deliciosi, altfel decat cei standard cu sare si susan. Astia au ciocolata, mere cu scortisoara sau masline dupa pofta inimii! Iar supremul e Luca traditional: o feliuta de sunca presata asortata cu o feliuta de cascaval si impreuna rulate intr-un delicios aluat presarat cu mac. Apoi imi vin in minte merdenelele, fata de care am dezvoltat o...mica dependenta! Si croissantele cu ciocolata, cornuletele cu gem sau strudele cu fructe. Iar pentru o zi de weekend, incerc sa-mi fac drum spre Lipscani. Acolo pot savura o lipie presarata cu carne de vita, cartofi,

Intre serviciu si casa imi place sa mai fie ceva. E cam trist ca in fiecare zi, dupa 10 ore de munca, sa te refugiezi fix intre peretii micutei locuinte. Si iesitul in oras, daca il faci prea des, se banalizeaza. Asa e la mine, simt nevoia sa schimb des "aromele". E adevarat, nu-mi iese mereu,  de obicei ma condimentez cu un tur de magazine sau un suc. Acum doua seri, al meu mi-a facut o surpriza: m-a dus la teatru! Da, eu cam trebuie sa fiu dusa, pentru ca fac mai mereu ce trebuie si cam uit sa fac ce-mi place. Asadar, am fost la teatrul "Constantin Tanase", unde au spectacole de varietati. Mai tineti minte emisiunile la care ne uitam de Revelion? Cu scenete comice, cantece, dansuri etc? Cam asta e teatrul de revista. A fost minunat, m-am simtit ca si cum as fi participat la emisiunile la care ma uitam cand eram mica, emisiuni care mi-au ramas la suflet. Recomand spectacolul "Veselia nu-i in criza", asa cum ne-a fost si noua recomandat, te face sa uiti d

Fiecare a spus macar o data: "daca nu as fi facut asta/nu as fi mers acolo/nu as fi ales asa, cine stie ce s-ar fi intamplat". Efectul de domino al coincidentelor este, uluitor, spun eu. Chiar ieri am experimentat din nou ce inseamna sa ai "noroc chior", sa fii "victima" hazardului sau, de ce nu, sa simti ca "cineva, acolo sus, te iubeste". PARTEA I: Hello, maine lucrezi! Tot asteptam o zi libera, sa-mi vad de planurile mele, sa ies din Bucuresti, sa caut cai verzi pe pereti! Si acea zi a fost ieri, miercuri. Sau cel putin asa credeam :) Asa ca marti seara nu am avut niciun stres sa ies, nu am cautat subiecte pentru a doua zi, nimic! Pe la 22.00 ma suna o colega, avea nevoie de ceva si m-a facut sa deschid mail-ul. Soc si groaza, figuram in sumar ca lucrez miercuri! Am sunat-o pe sefa'mea, ca eu sunt libera, ca nu am ce cauta la munca. "Sorry, cred ca te-ai luat dupa programul vechi, dar stii ca eu l-am refacut si vi l-am trimis pe m

Tot mai des ne este dat să auzim la ştiri că fast foodurile fac ravagii şi în rândul nostru, că ne-am dat la hamburgeri şi cartofi prăjiţi mai ceva ca americanii şi că am cam luat-o pe calea obezităţii. Dar mai este oare de mirare, când mersul la Mac, de exemplu, e devenit o tradiţie în aproape fiecare familie?  De ce să te "chinui" să te joci inteligent cei mici, sa-i pui să facă mişcare cu adevărat, să te tăvăleşti pe iarbă sau prin nisip alături de ei, când este mult, mult mai lejer să-i arunci între nişte bile de plastic colorate sau să se dea pe topogane, în timp ce îndeşi în ei o tonă de calorii sub formă de "masă fericită" ??? În concediu am stat la o cabană din Parcul Naţional Retezat. În curte erau un leagăn de lemn şi câteva jucării de plastic, în rest natură:) Cabanierul ne-a povestit că a venit o familie cu un copil, pentru a petrece câteva zile în aer curat. Oamenii s-au uitat în stânga, s-au uitat în dreapta şi au întrebat: "dar loc de joacă nu

Sunt într-o lipsă acută de timp...prostii! Sunt într-o stare de amorţeală, de nu am chef ieri, azi şi mâine de nu mai pot. Timpul trece prea repede iar eu...parcă nu mai am chef să încerc să ţin pasul. Sufăr. De depresie post-concediu :( Altfel nu se explică cum de m-am întors la muncă şi visez la mare, la plajă, la munţi, la o căsuţă cu gărduleţ şi un petec de iarbă verde. Cum m-am întors, am avut parte de multe duşuri reci. De exemplu, acum câteva zile am participat la un marş al sirienilor, care protestează faţă de regimul din ţara lor. După controverse cu şeful jandarmilor care-i însoţea, şi care m-a apostrofat că eu îi întârzii marşul pe motiv că l-am rugat 2 minute, ca să intru în direct, am avut parte şi de jigniri din partea unui şofer dus cu capul. Idiotul claxona disperat, că nu putea pleca de pe loc din cauza sirienilor, deşi jandarmii i-au făcut semn să aştepte puţin, până trece toată lumea - era vorba de 2-3 minute. Şi atunci, m-a găsit pe mine ţap ispăşitor, că tot tr

Astazi am esuat din nou in incercarea de a-mi schimba culoarea pielii! De o luna fug dupa soare si el de mine! De vina ar fi, inainte de toate, serviciul! Mi-a acaparat tot timpul, asa cum facea odinioara. S-au dus trezitul la pranz, seara in fata televizorului si postarile nocturne pe blog :(  Acum trezirea se da la cel tarziu 7, iar acasa ajung, cel mai devreme, la 7 seara...dar zob. O alta piedica e vremea, normal. Care a complotat cu serviciul meu cel acaparator, astfel incat, atunci cand sunt libera, ploua de rupe, iar cand lucrez e super cald si soare si toata lumea merge la plaja. Weekend-ul trecut a fost un timp perfect pentru bronzat. Stiu asta pentru ca eu am lucrat! Nu-i bai, am fost si eu pe teren cu treaba, dar sa fac material cu canicula! M-a luat si pe mine soarele....pe brate si putin decolteu...cel mai bine se vede daca imi iau un maieut pe mine :D Weekendul asta am fost libera. Abia asteptam, dupa 2 saptamani de rupere. Mi-am facut tot felul de planuri, relaxa

Am fost la un pas de a renunţa la Kaliakra, pentru că se făcuse 7 seara şi luasem decizia să ne întoarcem în Bucureşti - din lipsă de cazare. Mă bucur că nu am făcut-o. De fiecare dată când văd marea mă simt de parcă e prima dată. Dar aşa cum am văzut-o din Kaliakra.....never happened. Capul Kaliakra este o rezervaţie naturală - vorbim de o stâncă de vreo 60 de metri înălţime (o parte fiind în mare), ce păstrează ruinele unei cetăţi, o chestie militară, un muzeu în stâncă, o capelă şi, cum altfel, maci şi multe alte flori minunate. Iar dincolo de ea e marea -                                                        minunată, imensă, cu nuanţe de verde şi albastru, întrerupte pe alocuri de curenţii care se văd ca nişte dâre albe. Programul de vizitare - ca să prindeţi vânzătorii de chilipiruri, muzeul deschis şi restaurantul pescăresc de acolo - este între 10.00 şi 20.00. Intrarea este 3 leva de persoană, pentru care beneficiezi de parcare - un petec de asfalt, intrarea la muzeu şi cam

Aşadar, după vreo trei ore de Balcic, am plecat spre Dalboka. Ca să ajungi acolo, trebuie să iei drumul spre Kaliakra. Se ajunge destul de uşor dacă mergi din Vama Veche, cam la vreo oră după ce ieşi din ţară vezi indicator spre Kalikra (14 km). Kaliakra, nu Kaliakria. Dar noi, cum veneam din Balcic, am avut mai mult de mers şi am impresia că am şi ocolit. Iar drumul spre Dalboka se face din şoseaua care duce spre Kaliakra, distanţa între cele două fiind de 10 km. Odată ajunşi pe drumul spre Dalboka, am lăsat maşina într-o parcare improvizată pe stânga. Am citit că e mai bine aşa, ca să evităm aglomeraţia de jos. Cum adică? Păi drumul coboară în pantă cam la 45 de grade, dacă nu mai mult. Deci dacă nu stăpâneşti pornirea în rampă.....Drumul este asfaltat până la ferma de scoici de pe malul mării, e în stare foarte bună (da, uimitor), dar strâmt, dacă trec două maşini, una clar intră în bălării. Jos sunt iar locuri de parcare, dar na, mai bine sus. Coborârea pe picioare se face cu gen

Dimineaţa am băgat un duş de înviorare şi am plecat să schimbăm nişte bani. V-am spus, nu aveam deloc valută la noi, numai lei - not good, aveam deja 2 leva datorie la non-stop! Apoi ne-am strâns bagajele, am părăsit hotelul şi am plecat spre castel .De la hotel până acolo făceam 20 de minute, cred, dar noi am poposit pe un dig să ne uităm la mare, la meduze şi să păpăm sandvişuri. Castelul Reginei Maria Eu am mai fost la Balcic în urmă cu trei-patru ani. Dar atunci era altă conjunctură, plus că vremea era nasoală, nu-mi mai aduc aminte mare lucru. Acum am luat aminte la toate. Castelul Reginei Maria arată frumos pe afară. Din păcate, nu există o singură cameră care să redea fidel aspectul de odinioară. Sunt fotografii şi obiecte expuse în 3 încăperi, asta e tot. Fază de blonzi: era şi o încăpere cu suveniruri, printre care şi tablouri pictate pe pânză, o minunăţie. Şi tot admirându-le, am zis să ne şi luăm unul, căci preţurile variau - ne-am decis să-l luăm

  Abia aşteptam să am timp să vă povestesc despre aventura din Bulgaria - unde am ajuns din întâmplare săptămâna trecută. Mă rog, nu chiar din întâmplare. Aproape de un an ţineam în mine dorinţa de ajunge la o fermă de scoici, după ce am văzut pe fb nişte poze senzaţionale. Ca niciodată, nu am făcut trasee peste trasee, nici nu ne-am interesat de cazare, nu am schimbat bani...am plecat complet nepregătiţi, dar nerăbdători şi entuziasmaţi! Vama Veche Ştiam doar că trebuie să ieşim pe la Vama Veche. Destinaţii? Balcic, Dalboka şi Kaliakra. Pe la 3 am plecat din Bucureşti. La intrare pe Autostrada Soarelui, îmi sare în ochi plăcuţa cu rovinieta. "Noi avem rovinietă?" Verificăm, expirase de o lună. Fuck! Intrăm în primul peco, luăm rovinietă, ne liniştim, eram în legalitate. Am ajuns în Vama Veche: linişte, lume puţină, soare de amiază...am oprit puţin, am mancat sandvişuri pregătite cu grijă de acasă (simţul economiei cultivat de mică: cât poţi, mai mănânci şi din traist

O noapte liniştită, o zi liniştită. Până când am descoperit că nu am apă caldă! Nu e ceva de mirare, locuiesc într-o zonă în care utilităţile par a fi incapabile să existe în acelaşi timp! Dar era musai să spăl părul, până să plec la muncă. Ce să fac, ce să fac? Noroc cu experienţa din studenţie: se ia cea mai mare oală din casă, se umple cu apă, se pune pe foc şi când ies aburi e semn că e gata! Se mai ia ceva cu coadă - nu tigaie, mai bine ibric sau cratiţă! şi apoi începe distracţia, supranumită "baia cu ibric"....:D A fost senzaţie, nu alta. În fine, mă spăl, mă usuc la păr, mă aranjez să plec la muncă. Începe furtuna. Măi, de la un super soare s-a ajuns la nor cu tunete şi răpăială. Schimbă hainele, ia cizmele - de care sunt tot mai convinsă că mă voi despărţi abia în miezul verii. Pe stradă, fetele naivele înotau în săndăluţe şi pantofiori - m-am felicitat pentru alegerea cizmelor. Ajung la muncă, la fel: peste tot săndăluţe. Eu le compătimeam că ştiam ce vreme e a

De obicei nu ma gândesc, nu a fost perioada mea forte. M-am distrat doar în generală şi la facultate. Dar uite că anul ăsta se împlinesc 10 ani de când am terminat liceul, iar pregătirile sunt în toi! Liceul a fost ca un duş cu apă rece - după opt ani petrecuţi în şcoala de lângă casă, cu profesori mămoşi şi colegi aproximativ prietenoşi, am ajuns la "Bastilia" -porecla liceului. Aici...totul abstract: colegii, materiile şi profesorii. "Bastilia" sau Colegiul Naţional Alexandru Lahovari La info ţin minte că nu înţelegeam absolut nimic, am făcut meditaţie ca să învăţ să umblu cu calculatorul! La mate - paralelă maximă, chiuleam la greu; eram singura cu media încheiată din două note plus teza - o notă de la o lucrare la care copiam ca amărâta şi o notă de la evoluţia la tablă (fază la care mă prezentam OBLIGATORIU în fustă scurtă şi scăpam "doar" cu 9). La fizică nu am reuşit să-mi impresionez profu' prin vestimentaţie. Dar nici prin prestaţie. In

Ce ai putea să-ţi doreşti după 15 minute de stat în frigul dimineţii, după 3 ore de mers cu trenul în interes de serviciu (nu, nu m-am mutat la CFR!) şi călcat în picioare cu "hauleu, n-am bilet" şi, una peste alta, după 13 ore de muncă? O baie fierbinte şi un somn liniştit, corect? În viaţa mea se întâmplă pe dos: apă caldă n-am din cauză că APANOVA a căşunat pe o conductă, iar somnul...hehe! Somnul mi-a fost f**** de vecinii mei care, taman în intervalul ăla cu LINIŞTE ÎN BLOC au pornit bormaşina. Ca să înţelegeţi: dormeam în sufragerie, cu geamul deschis, uimitor de linişte şi soare, cald...BÂZZZZZZZ, BRRRRR. Înjur, scrâşnesc şi plec din sufragerie în dormitor - acolo se auzea mai încet. Adorm la loc. Deodată, BÂZZZZZZZ, BRRRRR...se mutaseră şi cretinii cu bormaşina sub dormitor. Iar înjur, scrâşnesc şi mă mut la loc în sufragerie. Din câte reţin, parcă m-am trezit tot în sufragerie, deci posibil să nu mai fi migrat. Nu ştiu cum sunt nervii unora, dar eu, dacă dorm 1

Credeţi că numai la Columbeni, Zăvoreni şi Boci se întâmplă chestii? La mine şi mai multe! Acum vreo săptămână bântuiam prin blog, prin gmail, am ajuns la picasa şi...am reuşit să-mi şterg toate pozele din blog. Am zis că nu-i adevărat, am încercat toate opţiunile din calculator şi internet, nimic nu mi-a mai adus pozele înapoi :( Aşa a început operaţiunea "muncă de chinez bătrân". Mi-am amintit de câteva, le-am fixat, dar mă aşteaptă atâtea şi atâtea şi atâtea postări de (re)ilustrat.... :) Mi-am făcut şi eu planuri cu primăvara...nu mi-au ieşit. Cât am lucrat, a fost soare şi frumos afară. Cât am fost liberă, am avut un cer negru cu ploi multe şi concurs de fulgere şi tunete. Şi nici măcar nu m-am simţit ca în "mica Veneţie" = bucureştiul plin de apă. Într-o seară m-am aventurat la munca pe tocuri. Taman atunci s-a urcat unul pe o clădire. A trebuit să merg şi să-mi fac treaba până s-a dat jos. Trei ore de stat în picioare, a fost de vis. De atunci am reven

Cel puţin, aşa spune un vechi proverb românesc. Tot aşa se mai spune că până nu dai cu capul de sus, nu-l vezi pe cel de jos. Şi dacă nu înveţi, asta ce înseamnă? Că treci degeaba prin viaţă? Şi că vei lua mereu aceleaşi decizii greşite? Câţi dintre noi nu au, zis, oare, că nu vor mai avea încredere, că nu vor mai face, că nu vor mai zice, că nu vor mai avea vicii, că nu vor mai spune...  Eu, una, intru clar în categoria celor care nu se învaţă minte niciodată. De fiecare dată când o comit îmi spun: "cu siguranţă nu va mai exista data viitoare". Apoi mă amăgesc cu "de data asta e altfel". Şi vine "data viitoare" :) Aşa a apărut, cred, şi vorba asta: "nu se mai învaţă minte odată!".