Dragoste si zambet

Nu, nu vreau să vă povestesc despre mâncărurile servite la restaurantul parlamentarilor, super ieftine şi bune ca la mama acasă, ci despre cele servite cu ocazia deschiderii centenarului Consiliului Superior al Magistraturii. Asadar, dupa o zi luuunga si chinuitoare, m-am refugiat într-una din sălile Palatului, alături de magistraţi, colegi din presă etc. La intrare am fost serviţi cu şampanie, de care nu m-am atins :( că eram cu ochii după mesele pline cu mâncăruri alese! Aş vrea să pot numi ce am văzut pe acolo, dar zău că nu prea mi-am dat seama! Erau tot felul de creme şi sosuri în castronele minuscule, din care am încercat ceva ce semăna a salată de vinete ornată cu felii de ridiche. Surprise! Sub stratul verde închis era alt strat de pastă verde brotăcel, iar ridichea nu era ridiche, părea brânză ??? Deci nu ştiu ce era acolo! Dar am nimerit icrele ;) Aaaa, şi am mai încercat roşii cherry cu bulete de brânză (altceva nu putea fi, cred!) tăvălite prin se minţe de mac!!! Nu am fost

Pe 6 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti a judecat recursul lui Gigi Becali împotriva deciziei Judecătoriei Sectorului 1, care i-a dat mandat de arestare pentru 29 de zile. Evenimentul a adunat, laolaltă, toată presa din Bucureşti, toţi "susţinătorii" lui Becali din Pipera şi toţi jandarmii, atât cât s-a putut. Spaţiul din faţa tribunalului devenise neîncăpător, la fel şi sala de judecată. Şi s-au strâns rudele bodyguarzilor lui Gigi, fanii lui Gigi, curioşii care voiau să-l vadă pe Gigi în carne şi oase....şi presa... şi jandarmii, presăraţi pe alocuri, pentru buna desfăşurare a şedinţei de judecată. Tot pentru buna desfăşurare a procesului, presa a avut accesul restricţionat, schema fiind ziarul/televiziunea/agenţia şi omul. Cu toate acestea, aerul în sală era insuportabil, mirosurile individuale se amestecaseră, iar acul aruncat, cum se zice, nu avea unde să cadă. Mulţi au rămas pe dinafară, eu de asemenea. Am încercat, fără succes, să intru, pentru a o mai ajuta pe colega

(şi asta a fost publicată pe fostul blog, am uitat să o transfer aici!!!) Astăzi am bântuit prin zona Lipscani (este vorba despre un bântuit din 18 mai 2009!)....vreo 4 ore. La un moment dat, am ajuns în dreptul unui magazin cu aspect învechit şi cu vitrina ticsită cu tuburi, sticluţe cu diverse soluţii. Eeee.....şi mi-am adus aminte de ce făceam acum 3-4 ani. "Cotidianul" îşi lansa campania "Citeşte o carte" (parcă aşa era). Şi oamenii aveau nevoie de un promo. Aşa că a angajat casa de producţie la care lucram să facă un spot de promovare. Aveam nevoie de un chioşc de ziare, pentru filmare. După 2 zile de negocieri, am reuşit să-l conving pe nenea de la firma distribuitoare de presă să ne lase să ne facem de cap în chişcul situat la Universitate, pe trotuarul de lângă spitalul Colţea (chioşcul nu mai este, în prezent). Bun....ideea era ca Ioan T. Morar (known as Biju') să stea în chioşc şi să ofere trecătorilor (figuraţie) cărţi. Ulterior, aceştia se aşezau, fa

Însemnarea trebuia să se numească, mai degrabă, "Nu a mai apucat să facă sex cu iubitul din cauză că mama acestuia a murit"....dar, cum lucrez într-un loc respectabil...:) În seara asta mi-a povestit cineva o întâmplare foarte funny, pe care nu aveam cum s-o ţin numai pentru mine. Este vorba despre o EA, cuplată cu un EL, amândoi "deosebiţi". EL este o matahală de om, muncitor, dintr-o bucată, cu care e bine să nu-ţi pui mintea. EA ar fi în stare să-şi petreacă toată viaţa urmărind telenovele, cu ţigara într-o mână şi pila de unghii în cealaltă. "Eşti un nenorocit"/ "Eşti o proastă", "Te omor"/"Ba eu pe tine", "Bădăranule"/"Proasto"sunt câteva dintre alinturile pe care şi le adresează zilnic. Dar sunt de vreo 3 ani împreună. Într-o zi, EA a primit un sms....de la fostul iubit. Acesta o anunţă că vrea să o vadă, că nu a uitat-o şi că sentimentele lui sunt la fel de puternice. EA îşi dă seama că nu l-a uitat

La ora asta nu am chef să scriu nimic funny. De abia am reuşit să-mi "transfer" pe blogspot ce am scris până acum. În urmă cu două zile, cineva mi-a spus să trec pe altă platformă, căci blogul pe care eram nu-i în regulă. Am căutat pe forumuri şi am găsit numai "de bine" de platforma respectivă. Bun, este timpul să mă mut. Şi am încercat să mă transfer, nu m-au lăsat. Am ales, în consecinţă, lucrul manual: da-i şi salvează toate însemnările, dezactivează blogul, fă altul! Nu m-am descurcat nici acolo.....greu pentru mine, mult prea greu. La câteva ore după crearea unui nou blog, am ales să-l şterg! Consecinţa? nu îmi mai pot folosi ca referinţa adresa de mail pe care o am de ani de zile :) Aşa că am ajuns să-mi fac cont pe blogspot şi....o nouă adresă de e-mail, ca să mă pot activa:) Nici aici nu am scăpat de probleme......timpul afişat pentru postare a setat complet aiurea, deşi ţin minte că am făcut nişte modificări, la început. Ei bine, operez manual, acum (opţiu

(postare iniţială: 18 Mai 2009) Alexander Rybak, din Norvegia, în vârstă de 23 de ani, a urcat sâmbătă seara pe scena Eurovision din Moscova, a cântat despre iubirea lui pentru o zână şi....a câştigat. Sâmbătă am ratat ocazia de a-l asculta, deoarece colindam muzeele capitalei! Când m-am întors, pe la 3 dimineaţa, întreb într-o doară "ce a făcut Elena". Coleguţa mea: "eeee, locul 19" "Aha. Şi cine a câştigat?" "Harry Potter cu vioară!!!!" Răspunsul ei m-a făcut ca duminică, când am muncit iar, să-l caut pe youtube - http://www.youtube.com/watch?v=jKIojjlidxM&NR=1 M-am îndrăgostit...de zâmbetul lui, de pasiunea din privire... Years ago when I was younger I kinda liked a girl I knew. She was mine, and we were sweethearts, That was then, but then its true I'm in love with a fairytale Even though it hurts. Cause I dont care if I lose my mind; I'm already cursed Every day we started fighting, Every night we fell in love. No one else could

(postare iniţială 18 mai 2009) Noaptea muzeelor mi-a adus aminte că există....muzee! Aşa că, pătrunsă de apetit pentru artă, cultură etc ieşit din comun, am plecat la "colindat" direct de la serviciu (mda, am lucrat sâmbătă). Companie mi-au ţinut hombrele şi vărul. Am bifat pe listă vreo 5 muzee. Prima dată, Muzeul de Geologie. Eu mânată de apetitul mai sus amintit, companionii mei de promisiunea organizatorilor că te lasă să deguşti preparate culinare made in Dobrogea Am stat 5 minute la coadă, am intrat şi....eu încercam să citesc istoriile pietrelor, minereurilor şi a ce mai era pe acolo expus, hombrele se auzea în spate: "pietre, am venit să vedem pietre. uite, alea zici că sunt borduri" După 10 minute am abandonat şi am trecut la raionul de degustat. Pentru 1 leu paharul, am încercat un vin roşu, foarte bun şi....tare. Care s-a combinat atât de bine cu berea băută înainte, încât nu mi s-a părut ciudat să mă plimb cu paharul prin faţa Guvernului! A urmat Muzeul

(postare iniţială: 04 Apr 2008) Summit-ul NATO de la Bucureşti se anunţa a fi o grea încercare pentru nervii locuitorilor din Capitală şi, de ce nu, ai autorităţilor. Se vorbea numai despre blocajele din trafic, despre suplimente de garnituri la RATB şi metrou, despre măsuri de siguranţă, poliţişti aduşi din alte oraşe, despre restricţii de circulaţie atât pentru maşini, cât şi pentru pietoni etc. Spre surprinderea mea, în cele 3 zile de summit am avut imaginea unui altfel de Bucureşti.....aşa cum şi-l doresc mulţi, o capitală care ne este promisă de ani de zile.....un "Romanian dream", ca să zic aşa! În primul rând, au apărut peste noapte flori de toate culorile, copaci înfloriţi (magnolii!!!), iarbă (gazon); capitala s-a transformat peste noapte într-un oraş plin de verdeaţă, cel puţin în zonele apropiate "culoarului unic". Fântânile arteziene au început din nou să funcţioneze, chiar şi când a plouat. Deci am văzut cum arată un Bucureşti "viu". În al doi

(postare iniţială: 14 Nov 2007) Specialiştii spun: "Compromisul este cheia unei relaţii de succes"; aşa povestesc şi oamenii care filozofeză despre iubire, dragoste, relaţii de durată. Omenirea încearcă să gasească combinaţia exactă a "cifrului" unei relaţii, pentru ca odată uşa deschisă, să se poată "bucura" de dragoste necondiţionată, încredere, sprijin, înţelegere, satisfacţie şi....ce s-o mai afla prin "seiful" relaţiei aproape perfecte. Dar cine vorbeşte despre compromisurile care se fac atunci când vine vorba despre latura sexuală a relaţiei? Câţi dintre noi ne manifestăm oare aşa cum ne dorim? Câţi primim ce vrem? Şi, în cazul în care lucrurile nu merg aşa cum ne dorim., câţi facem compromisuri şi câţi căutăm.....un alt "seif"? Noi, femeile, considerăm că facem cele mai multe compromisuri, mai ales de când cu transformarea în "de trei ori femeie"; problemele de serviciu sau cele legate de îndeletnicirile cotidiene treb

(postare iniţială: 12 Nov 2007) Nu l-ai obligat să se căsătorească cu tine (nici măcar să-ţi ia un inel), nu i-ai cerut să fie romantic, să te urmeze ore în şir prin magazine, să renunţe la prietenii sau tabieturile lui…şi totusi el s-a “speriat” şi a dispărut. În astfel de situaţii, prietenele iţi spun că i-ai arătat prea repede ce simţi pentru el şi că asta l-a speriat. Mama te acuză, ca de obicei, că ai ajuns prea repede în patul lui. Alţii sunt mai mult decât siguri că te înşeală şi că s-a plictisit de tine. Şi tu stai şi te întrebi cine a fost de vină… Nu se pune problema de vină. Este doar o dificulatate de interpretare a mesajelor , mai ales dacă ele sunt false ( barbaţii îţi lasă doar impresia că au transmis ceva, când de fapt nu transmit nimic) sau lipsesc cu desăvârşire (adică totul se întamplă în imaginaţia ta). N-AI AVUT NICIO ŞANSĂ V-aţi întâlnit într-un club, v-aţi “simţit” reciproc, el ţi-a spus ca arăţi incredibil de sexi şi că ar face orice cu (atenţie! CU, nu PENTRU )

(postare iniţială: 08 Nov 2007) Vara asta m-am decis să mă spovedesc...ideea mi-a venit în condiţiile în care eram în vizita la o prietenă din Braşov. Într-o zi, mi-a propus să vizităm nu ştiu ce mânăstire. Am fost de acord şi m-a gândit că nu ar fi rău să mai mărturisesc câte ceva....la cât se adunase! Am plecat, noi două, spre mânăstirea cu pricina....al cărei nume îmi scapă. Odată ajunse acolo, m-am înscris prima la cuvânt. Stareţul mânăstirii, călugăr de profesie (şofer, de fapt, dar am aflat puţin mai târziu), m-a întrebat cum mă cheamă şi de ce vreau să mă spovedesc. Am făcut cunoştinţă şi i-am spus că nu-mi merge nimic bine (really???) şi că cei din jur îmi spun că e posibil ca cineva să-mi fi făcut farmece. Acum....eu venisem să ma spovedesc, să dau detalii despre tot ce-am făcut prin încălcarea celor 10 porunci. Dar călugărul a considerat că este mai bine să îmi citească din cele sfinte. Bun!...am îngenunchiat sub patrafir, iar respectivul a luat o carte şi a început să-mi cit

(postare iniţială: 07 Nov 2007) 2006 : o străduţă care dă spre B-dul Aviatorilor; pe străduţă, o maşină în care un el şi o ea vorbesc; ea la volan, el în dreapta; geamurile lăsate în jos; eu vizavi, la parterul unei case (acolo era amenajată firma pentru care lucram), mă uit pe geam....aiurea. Şi cum ma uit eu aiurea, din când în când îmi mai arunc privirea spre cei doi. Şi observ că ei tot vorbesc, îşi zâmbesc, iar mâna ei dreaptă se mişcă întruna între picioarele lui. Normal că mă uit mai bine ...Tipa, fără nici un stres, îl tot mângâie, îl tot masează, eu mă uit în continuare, mâna ei dreaptă se mişcă tot mai repde.....capul tipei se coboară brusc . Eu rămân perplexă. Ce fac ăştia??? la ora 5 după-amiaza??? cu geamurile date în jos??? pe strada asta care de obicei e foarte circulată dar acum, ca un făcut, nu trece nici o maşină, nici un om....??? Bun. Mă pun pe aşteptat. Nu mai văd mare lucru: el stă ţeapăn, ea culcată.....e sau nu blow job?? Trec vreo 2-3-4-5 minute.......cine

(postare iniţială: 07 Nov 2007) Prietenul meu a spus, acum două zile, ceva numai bun de pus la status pe mess când ai probleme cu inima şi vrei ca oamenii să te bage în seamă: "Şantier sentimental. Atenţie, se lucrează!"

(postare iniţială: 31 Oct 2007) Acum două luni am schimbat, pentru a nu ştiu câta oară, locuinţa. Şi a trebuit să iau după mine lucrurile "risipite" prin vreo 3 case: maşina de spălat, frigiderul, calculatorul, vasele, 4-5 valize cu haine plus 20 de punguţe (nu exagerez) cu tot felul de nimicuri. Am făcut rost de o dubiţă, de 4 băieţi şi am demarat operaţiunea "monstru". M-am mutat. Interesant este cum a decurs trecerea pe la una din cele trei case, unde se afla majoritatea obiectelor mai sus menţionate. Plecasem din locuinţa respectivă (garsonieră) cu 3 luni înainte să decid să-mi iau lucrurile. Din motive diverse, mi-am lăsat acolo maşina de spălat, frigiderul şi altele. Când m-am hotărât să le iau, mi-am anunţat fosta colegă cu o săptămână înainte: "Vin să-mi iau lucrurile!". Cu două zile înainte de momentul crucial (urma s-o las fără obiecte "must have" în zilele noastre), i-am spus, într-o discuţie pe mess, că am făcut rost de o dubă şi c

(postare iniţială: 30 Oct 2007) Iniţial, dream catcher-ul amerindienilor era ţesut din nuiele de răchită, folosind fibre de la diferite plante, cel mai adesea tulpini de urzică. După ce era topită la fel ca inul, rămăşiţele putrezite ale tulpinilor erau separate de fibrele care dădeau putere tulpinilor. Aceasta se făcea probabil prin lovirea de o piatră sau de un buştean. Aceste obiecte din nuiele, tendoane şi pene au fost ţesute încă din timpuri străvechi de triburile de nativi americani. Ele erau ţesute de bunici şi bunice pentru noi-născuţi şi atârnate deasupra leagănelor pentru a le aduce vise frumoase şi calme copiilor. Aerul nopţii este plin de vise. Cele bune sunt clare şi îşi cunosc drumul către cel care le visează, coborând prin pene. Cea mai uşoară mişcare a penelor indica trecerea unui vis frumos. În schimb, visele urâte sunt confuze şi îl zăpăcesc pe destinatar. Ele nu-şi pot face drum prin plasă şi sunt prinse în ea până când rasare soarele şi le evaporă, odată cu roua dim

(postare iniţială : 30 Oct 2007) Se zice că nu poţi înţelege prezentul unui popor fără să-i cunoşti trecutul, istoria. Aşa mă gândesc că este şi cu un om: nu-i poţi înţelege trăirile, reacţiile, privirile sau gesturile, fără să ai cunoştinţă despre acele experienţe personale prin care a trecut, care l-au făcut să deschidă ochii, să se maturizeze, să se transforme şi să ajungă în prezentul în care l-ai întâlnit. Nu poţi ignora "background-ul". "Background-ul" e greu de dus...Din păcate, nu stă zăvorât într-un sertăraş din creier sau din inimă, ci se reactivează la fiecare întâmplare care te face să retrăieşti o emoţie. Şi nu te copleşeste doar cu emoţia respectivă, ci cu o serie de stări corelate ei, de asemenea trăite în trecut. De exemplu, ai suferit odată pentru că iubitul te-a minţit, apoi ai suferit din cauza altuia, că te-a înşelat.....pai când vine al treilea şi te minte, implicit te aştepţi să te înşele că na, nu-i degeaba vorba aia: "cine s-a ars cu cio

(postare iniţială: 30 Oct 2007) Nu sunt blondă. N-am fost niciodată. Nici nu am prejudecăţi legate de blonde, mai ales că am cunoscut multe cu un IQ mai mult decât oki. Sunt brunetă (s-a cam dus vopseaua dar nu se pune!) şi..."vâjâită" rău uneori. Dilema: urc în lift, vreau să ajung la etajul 4; apăs pe buton, liftul nu porneşte; şi apăs iar...insist!, degeaba. Soluţie: dacă vreţi să urcaţi la 4, nu apăsaţi pe P Dilemă: va continua...(acum sunt prea vâjâită ca să-mi mai aduc aminte )

(postare iniţială: 30 Oct 2007) Nu mai vreau ploaie, frig şi noroi, vreau o zi de-a dreptul minunată: cu mult soare, neuroni relaxaţi şi cu mama care să nu mă mai întrebe din prima "unde eşti???", ci "ai zambit azi?!"......o zi ca cea de 30.10.2007 Am zambit azi de câteva ori...pentru că m-a trezit soarele, pentru că am ajuns repede la serviciu, pentru că pe o alee m-am întâlnit cu un fluture Nu prea ştia încotro să se îndrepte....în sus sau lateral...foarte dezorientat fluturele ăsta; săracu...avea şi o aripă beteagă....era un fluture confuz, dar frumos! I-am oferit un deget....mi-a ocupat toată palma! Probabil a crezut că sunt floare, că imediat şi-a desfăşurat trompiţa! M-a cercetat puţin şi.....a zburat, nu eram ce voia el Informaţie de ultimă oră: zâmbesc pentru că tocmai am primit 2 biluţe de gumă....cică poţi face baloooaaaaneeeee uriaşe; eu încerc....de 3 minute deja

(postare iniţială: 29 Oct 2007) Nu m-am gândit să răspund eu la întrebarea asta......mi se întâmplă adesea şi mie să mă stresez şi să nu ştiu exact de ce! Azi dimineaţă am asistat la o "mostră" de stres inutil: vecina aleasă să aibă grijă de apartamentul în care stau cu chirie, de proprietarul acestuia, se stresează din cauză că eu nu vreau să plătesc abonamentul pentru telefonul fix al proprietarului, telefon pe care nu-l folosesc. Mai exact...proprietarul apartamentului este un domn care călătoreşte foarte mult în interes de afaceri. Pentru orice situaţie (gen inundaţie de la vecini), i-a lăsat cheie de la apartament unei vecine....doar CHEIE!...şi implicit responsabilitatea de a plăti "dările" către stat. În fine, nu ştiu exact "clauzele contractului verbal", ideea e că atunci când m-am mutat în apartament, m-am "trezit" cu o groază de reguli, indicaţii, dădăceli, cum n-am mai auzit în cei patru ani de când tot schimb chiriile. Cum reuşeam să